Minunea Sfintei Mari Mucenice Eufimia – 11 iulie 451, Calcedon

Posted in 11 iulie 451, cinstitele moaşte, minunea din Caldedon on Iulie 11, 2010 by eufimia

Luna iulie în 11 zile: pomenirea Sfintei Mari şi Preavestitei Mucenice Eufimia, prin care s-a întărit Ortodoxia[1].

În zilele binecredincioşilor împăraţi Marcian şi Pulheria (450-457) s-a făcut la Calcedon Sinod mare ( 451), de 630 de Sfinţi Părinţi din toată lumea, şi au osîndit erezia lui Dioscor şi a lui Eutihie, care învăţau că Hristos, Mîntuitorul lumii, este o persoană numai cu o fire şi o lucrare şi nu primeau dreapta credinţă, care învaţă că Dumnezeu Cel întrupat, Mîntuitorul lumii, este Persoana Fiului din Sfînta Treime, având două firi, o fire de om şi o fire de Dumnezeu, unite între ele şi lucrînd împreună la mîntuirea noastră.

Astăzi, prăznuim minunea ce s-a făcut de cinstitele moaşte ale Sfintei Mucenice Eufimia, în vremea celui de-al patrulea Sinod a toată lumea de la Calcedon. Căci, de vreme ce ereticii nu voiau să primească dogmele dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi ai Sinodului au zis către eretici: ”Scrieţi într-o carte mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie şi noi mărturisirea noastră. Şi amîndouă scrierile să le pecetluim şi să le punem la racla cu preacinstitele moaşte ale Marii Mucenice Eufimia. Apoi, să ne rugăm lui Dumnezeu cu post, ca prin ele să ne descopere credinţa cea dreaptă”. Şi, pecetluind racla cu pecete împărătească, au pus păzitori. Şi, după trei zile de post şi rugăciune, deschizînd racla, au găsit scrierea dreptcredincioşilor în mîna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor răucredincioşi la picioarele ei. Spre aducerea aminte despre această preaslăvită minune din timpul Sinodului, Sfînta Mare Mucenică Eufimia se zugrăveşte întotdeauna cu o scrisoare în mîna dreaptă.

Ea s-a născut şi a crezut la Calcedon, în ţinutul Bitiniei, lângă Bosfor, şi, tot în acest loc, a primit şi cununa martiriului în anul 307 pe vremea sîngerosului împărat Galeriu (305-311). Era fiica unui oarecare Filofron şi a Teodosianei şi se purta în viaţă ca o tînără fecioară, care îşi închinase viaţa lui Hristos. Deci, pîrîtă fiind, că este creştină, a fost pedepsită cu roata, dată la fiare şi la alte măiestrite chinuri şi şi-a luat cununa martiriului prin foc, fiind arsă de vie.

Sfînta Biserică serbează pomenirea ei şi astăzi în 11 iulie, la prăznuirea minunii Sfintelor moaşte de la Calcedon, dar şi în 16 septembrie, ziua ei de martiriu


[1] Proloage, Vol.II, Editura Buna Vestire, Bacău, 1999, p.893.

Sfânta Mucenică Gligheria: „Bucură-te Mucenica lui Hristos, Eufimia preavestită!”

Posted in martiriul on Mai 13, 2009 by eufimia

GlykeriaN26037normal_%E1%E3%E9%E1_%E3%EB%F5%EA%E5%F1%E9%E1Saint_Glyceriast.-glykeria

1. Sfânta Glicheria (cuvântul glikos din greacă înseamnă dulce) a trăit în zilele împăratului Antonin şi a guvernatorului Savin, în cetatea Traianopolei. Şi aducând guvernatorul jertfă idolilor în cetate, sfânta a făcut semnul cinstitei cruci pe frunte, şi a mers la guvernator, declarând că este creştină şi roaba lui Hristos. Şi îndemnând-o guvernatorul ca să jertfească, ea a intrat în capişte şi, făcând rugăciune către Dumnezeu, a surpat idolul lui Zeus şi l-a zdrobit. Iar păgânii ce erau acolo aruncau cu pietre asupra ei şi nu o ajungeau. De aceea au spânzurat-o de cosiţe şi au strujit-o şi au pus-o în temniţă, dându-se poruncă să nu i se dea mâncare multe zile. Dar ea primind hrană prin înger, nici un rău n-a pătimit; şi intrând la dânsa în temniţă şi găsind o strachină şi pâine şi lapte şi apă, cu toate că temniţa era încuiată s-au îngrozit guvernatorul şi cei ce erau cu el. După aceea a fost supusă la multe felurite chinuri şi rămânând nevătămată, a făcut pe temnicerul Laodichie să se cutremure şi să mărturisească pe Hristos, pentru care i s-a tăiat capul. Iar sfânta a fost dată la fiare şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Şi se îngropară sfintele ei moaşte în Iraclia Traciei.

SursA : Calendar-Ortodox

2. SALUTÂND-O  PE  EUFIMIA,  SFÂNTA  GLICHERIA  LE  ARATĂ  AL  CĂREI  SFINTE  ESTE  TRUPUL  PE  CARE  ÎL  GĂSISERĂ

Deci, când au ajuns în insula numită Lemnos, a început o furtună mare. Şi, ajungând într-o extremitate sălbatică şi periculoasă a insulei, au deznădăjduit că nu vor mai putea naviga şi s-au temut că nu se vor putea salva. Atunci Dumnezeu, pentru rugăciunile preavestitei, a liniştit valurile mării, îndepărtând pericolul şi aceştia s-au găsit în pace. Şi L-au mărit pe Dumnezeu şi au dat moaştelor dreapta cinstire. S-au întrebat şi au încercat să găsească al cărui sfânt sunt relicvele. Şi au primit descoperirea numelui Sfintei ce avea moaştele prin salutul Sfintei Glicheria faţă de numele Sfintei, deoarece pe acea insulă se găseau relicvele Sfintei Glicheria[1]. Şi, în acea noapte, li s-a părut că a ieşit de pe insulă Mucenica lui Hristos Glicheria, că aceasta, adică Sfânta Eufimia, a ieşit din corabie şi s-au îmbrăţişat. Şi a spus cea care a venit de pe insulă către cea care a venit din corabie: ”Bucură-te, Mucenica lui Hristos, Eufimia preavestită!”; şi, după ce s-au îmbrăţişat iarăşi, s-au despărţit una de cealaltă. Atunci cei doi, demnii de amintire, marinarii Serghie şi Sergonas, căci acestea erau numele lor, s-au trezit şi cu lacrimi şi cu plânset mare au luat în mâini sfintele moaşte şi au sărutat racla în care fuseseră ţinute. Şi, când s-a luminat de ziuă, au început să navigheze, voind să ajungă în patria lor. Dar, după ce au plutit aproape douăzeci de mile, a suflat un vânt împotrivă şi, fără să vrea, s-au întors iarăşi în locul de unde plecaseră.

Traducere Eufemia Toma după Martiriul Sfintei Mucenite a lui Hristos Eufimia, E codicibus Athenieni 1027.


[1] Sfânta Glicheria, martiră din Ieraclia Traciei, s-a bucurat pentru un timp îndelungat de un cult bine stabilit în acest oraş, care nu era prea îndepărtat de capitală. Nu se ştie, însă, când a fost mutat trupul ei la Lemnos. Pomenirea ei se face în 13 mai.

Sfinta Mare Mucenita Eufimia s-a insemnat cu pecetea lui Hristos pe piept

Posted in martiriul, viaţa on Ianuarie 17, 2009 by eufimia

7. TORTURA ROŢILOR

Când au aruncat-o la roţi pe Sfântă, aceasta s-a însemnat cu pecetea lui Hristos pe piept şi a zis: ”O, fărădelege, cât sânge a vărsat lucrătorul fărădelegii pentru ca Priscos, lucrătorul diavolului, să stăpânească şi să se întunece la minte de meşteşugirile diavoleşti, săvârşind tainele tatălui lui satana. Duşmane şi rău-lucrătorule nu-mi atinge sufletul cu instrumentul meşteşugirilor tale! Căci eu îl am pe Hristos Care mă ajută şi sper că îmi va da cele mai mari şi mai cinstite suferinţe pentru a-i întări pe toţi să aibe răbdarea luptei mele!”. În timp ce ea a spus acestea, slujitorii au întors-o pe roţi şi îi frângeau fiecare mădular al trupului. Sfânta, cu sufletul înflăcărat, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ”Harul Tău Doamne şi Lumina Adevărului Tău să fie cu mine! Iar Tu, Lumina nestinsă, Care stăpâneşte înaintea tronului Tău, Tu, Care nu-i treci cu vederea pe cei care te cheamă întru adevăr, Mântuitorul meu, caută spre smerenia şi lupta roabei tale! Smulge-mă din prăpastia fărădelegii pizmaşului acestuia şi de la ameninţarea urâtorului de bine Priscos!”. După ce a spus acestea, îndată un înger a coborât din cer şi a zdrobit roţile şi i-a împietrit pe slujitori încât şi-au schimbat înfăţişarea feţelor lor, iar atleta a ieşit nevătămată, aşa încât să fie văzută de toţi cu faţa ei strălucitoare. (Din Martiriul Sfintei Mucenite a lui Hristos Eufimia, E codicibus Athenieni 1027, traducere Eufemia Toma)

fragmente din cartea „Sfînta Mare Muceniţă Eufimia din Calcedon – Sfînta Dogmei Ortodoxe”, îngrijită de Eufemia Toma, carte ce va apărea în cursul acestui an (1)

Posted in arheologie şi aghiografie with tags , , , , , , , , , , on Ianuarie 5, 2009 by eufimia

Istoria şi martiriul Sfintei Eufimia în timpul persecuţiilor lui Diocleţian (243-313) sunt binecunoscute. În vremea domniei lui Constantin cel Mare a fost construită o mare biserică deasupra mormîntului ei la Calcedon, oraşul în care s-a născut şi a fost torturată pînă la moarte. Numele Sfintei este asociat cu Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, ţinut în 451, când cei 630 de Părinţi ai Bisericii s-au reunit în Biserica Sfintei Eufimia şi au condamnat erezia monofizită a lui Eutihie.

Se crede că hotărîrile care s-au luat la acest Sinod au legătură cu minunea pe care a săvîrşit-o Sfînta. Tomosul (formula dogmatică) ortodocşilor şi tomosul ereticilor au fost puse împreună în racla unde se găsea trupul Sfintei, aşa încît ea să facă un semn. Cînd racla a fost redeschisă, cei care au ţinut-o au fost martorii unei minuni. Tomosul ereticilor a fost găsit aruncat la picioarele Sfintei, care ţinea în braţe tomosul ortodocşilor. De aceea, iconografia Sfintei reproduce minunea şi muceniţa este cunoscută drept Sfînta Eufimia a dogmei ortodoxe.

Relicvele sfinte au fost mutate la Constantinopol, probabil în secolul al 7-lea, datorită invaziilor persane (608/9, 615, 626) şi au fost aşezate în Biserica ce era situată aproape de hipodrom. De atunci înainte, această Biserică s-a numit Sfînta Eufimia de lângă hipodrom.

În perioada iconoclastă, Constantin V (741-775) a folosit biserica drept închisoare şi a aruncat relicvele Sfintei în mare, de unde au fost găsite de doi pescari, aproape de insula Lemnos. Mai tîrziu, împărăteasa Irina (797-802) a restaurat biserica şi a adus din Lemnos relicvele Sfintei.

Un călător anonim din 1190 a văzut şi a descris moaştele care se aflau în Biserica din apropierea hipodromului.

În 1350 Antonie al Novgorodului s-a închinat şi s-a rugat la moaştele Sfintei, care sunt menţionate şi de către un pelerin rus între anii 1424-34.

După ocuparea Constantinopolului de către catolici, un număr mare de mănăstiri din Europa occidentală au pretins că deţin relicve ale Sfintei Eufimia.

Un sigiliu al unui conducător, menţionat de bizantinologul rus N.P.Likhacev, şi trei documente ale Patriarhiei Ecumenice fac referire la această biserică. Ziua în care se face pomenirea Sfintei este 16 septembrie, în timp ce minunea, care s-a petrecut la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic, este prăznuită în 11 iulie.

În anul 1454, la scurt timp după căderea Constantinopolului, patriarhul Ghenadie II Scolaricul a mutat relicvele Sfintei la Biserica Patriarhală. De atunci, rămăşiţele pămînteşti ale Sfintei Eufimia au urmat destinul rătăcitor al Patriarhatului Ecumenic.

Astăzi ceea ce a mai rămas din Biserica Patriarhală a Sfântului Gheorghe constituie mîndria şi gloria de altădată.

În 8 iulie 1704 patriarhul Gabriel III al Calcedonului a dat un apodeixis (un edict) către creştinii din Constantinopol, prin care impunea ca ziua prăznuirii Sfintei Eufimia să fie celebrată anual cu o procesiune în jurul moaştelor ei sfinte, care îşi au locul în mijlocul bisericii patriarhale.

În urma săpăturilor arheologice din 1942, conduse de A.M.Schneider şi cu ajutorul Şcolii Germane de Arheologie a fost scoasă la lumină biserica Sfintei Eufimia „aproape de hipodrom şi nu departe de Marele Palat”. Situl arheologic, menţionat în sursele şi manuscrisele mai vechi (Cod. Marea Lavră, Muntele Atos), era cunoscut în perioada bizantină ca „Palatul lui Antioh”.

Schiţe cu Palatul lui Antioh, situat în apropierea hipodromului în Constantinopol, palat care în secolul VI a fost transformat în Biserica Sfintei Eufimia

rugăciune înălţată către Dumnezeu de Sfînta Eufimia în timpul martiriului (1)

Posted in rugăciuni with tags , , , , on Ianuarie 5, 2009 by eufimia

Dumnezeul meu, Tu eşti cunoscătorul inimii, Tu, Care stăpâneşti tainele înţelepciunii şi dăruieşti comori nepreţuite, Creatorule al cerurilor; Tu, Care ai întins pământul şi l-ai împodobit; Tu, Care cu cuvântul pe toate le-ai adus la viaţă; Tu, Care ai izvorât lumina; Tu, Care cu bunăvoinţa Ta L-ai trimis din ceruri pe Unul Născut Fiul Tău ca să dezlege durerile morţii şi să lege pe stăpânul trufiei; Tu, Care eşti alături de oştenii Tăi, cei care luptă cu tot sufletul pentru numele Tău şi pe care îi înarmezi cu tăria credinţei; Tu, Care ai fost întru toate ajutorul meu, izbăveşte sufletul meu cu rugăciunile sfinţilor Tăi care sunt în închisoare şi aleargă împreună cu Tine pe calea spre dumnezeirea Ta, păzeşte-mă pe mine, roaba Ta, şi sprijineşte-mă să mă unesc cu Duhul Tău Sfânt, căci Tu eşti Cel ce nu pomeneşti răul şi ne mântuieşti în vreme de necaz!

sfintele moaşte din Catedrala Patriarhiei Ecumenice Ortodoxe – Constantinopol

Posted in cinstitele moaşte with tags , , , , , , on Ianuarie 2, 2009 by eufimia

apoftegme (1)- Sfînta Mare Muceniţă Eufimia

Posted in apoftegme with tags , , , , on Ianuarie 2, 2009 by eufimia

Cinstirea luptei unei femei nu e ştirbită de firea bolnăvicioasă a trupului, ci boala firii femeieşti este aidoma cu păstrarea tăriei duhului şi cu o cugetare desăvârşită; încât stau înaintea ta cu trupul ca femeie, iar cu cugetul ca şi un bărbat, fiind pregătită să dobândesc făgăduinţa făcută părinţilor mei.