Minunea Sfintei Mari Mucenice Eufimia – 11 iulie 451, Calcedon

Luna iulie în 11 zile: pomenirea Sfintei Mari şi Preavestitei Mucenice Eufimia, prin care s-a întărit Ortodoxia[1].

În zilele binecredincioşilor împăraţi Marcian şi Pulheria (450-457) s-a făcut la Calcedon Sinod mare ( 451), de 630 de Sfinţi Părinţi din toată lumea, şi au osîndit erezia lui Dioscor şi a lui Eutihie, care învăţau că Hristos, Mîntuitorul lumii, este o persoană numai cu o fire şi o lucrare şi nu primeau dreapta credinţă, care învaţă că Dumnezeu Cel întrupat, Mîntuitorul lumii, este Persoana Fiului din Sfînta Treime, având două firi, o fire de om şi o fire de Dumnezeu, unite între ele şi lucrînd împreună la mîntuirea noastră.

Astăzi, prăznuim minunea ce s-a făcut de cinstitele moaşte ale Sfintei Mucenice Eufimia, în vremea celui de-al patrulea Sinod a toată lumea de la Calcedon. Căci, de vreme ce ereticii nu voiau să primească dogmele dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi ai Sinodului au zis către eretici: ”Scrieţi într-o carte mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie şi noi mărturisirea noastră. Şi amîndouă scrierile să le pecetluim şi să le punem la racla cu preacinstitele moaşte ale Marii Mucenice Eufimia. Apoi, să ne rugăm lui Dumnezeu cu post, ca prin ele să ne descopere credinţa cea dreaptă”. Şi, pecetluind racla cu pecete împărătească, au pus păzitori. Şi, după trei zile de post şi rugăciune, deschizînd racla, au găsit scrierea dreptcredincioşilor în mîna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor răucredincioşi la picioarele ei. Spre aducerea aminte despre această preaslăvită minune din timpul Sinodului, Sfînta Mare Mucenică Eufimia se zugrăveşte întotdeauna cu o scrisoare în mîna dreaptă.

Ea s-a născut şi a crezut la Calcedon, în ţinutul Bitiniei, lângă Bosfor, şi, tot în acest loc, a primit şi cununa martiriului în anul 307 pe vremea sîngerosului împărat Galeriu (305-311). Era fiica unui oarecare Filofron şi a Teodosianei şi se purta în viaţă ca o tînără fecioară, care îşi închinase viaţa lui Hristos. Deci, pîrîtă fiind, că este creştină, a fost pedepsită cu roata, dată la fiare şi la alte măiestrite chinuri şi şi-a luat cununa martiriului prin foc, fiind arsă de vie.

Sfînta Biserică serbează pomenirea ei şi astăzi în 11 iulie, la prăznuirea minunii Sfintelor moaşte de la Calcedon, dar şi în 16 septembrie, ziua ei de martiriu

---

[1] Proloage, Vol.II, Editura Buna Vestire, Bacău, 1999, p.893.

Sfânta Mucenică Gligheria: „Bucură-te Mucenica lui Hristos, Eufimia preavestită!”

1. Sfânta Glicheria (cuvântul glikos din greacă înseamnă dulce) a trăit în zilele împăratului Antonin şi a guvernatorului Savin, în cetatea Traianopolei. Şi aducând guvernatorul jertfă idolilor în cetate, sfânta a făcut semnul cinstitei cruci pe frunte, şi a mers la guvernator, declarând că este creştină şi roaba lui Hristos. Şi îndemnând-o guvernatorul ca să jertfească, ea a intrat în capişte şi, făcând rugăciune către Dumnezeu, a surpat idolul lui Zeus şi l-a zdrobit. Iar păgânii ce erau acolo aruncau cu pietre asupra ei şi nu o ajungeau. De aceea au spânzurat-o de cosiţe şi au strujit-o şi au pus-o în temniţă, dându-se poruncă să nu i se dea mâncare multe zile. Dar ea primind hrană prin înger, nici un rău n-a pătimit; şi intrând la dânsa în temniţă şi găsind o strachină şi pâine şi lapte şi apă, cu toate că temniţa era încuiată s-au îngrozit guvernatorul şi cei ce erau cu el. După aceea a fost supusă la multe felurite chinuri şi rămânând nevătămată, a făcut pe temnicerul Laodichie să se cutremure şi să mărturisească pe Hristos, pentru care i s-a tăiat capul. Iar sfânta a fost dată la fiare şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Şi se îngropară sfintele ei moaşte în Iraclia Traciei.

SursA : Calendar-Ortodox

2. SALUTÂND-O  PE  EUFIMIA,  SFÂNTA  GLICHERIA  LE  ARATĂ  AL  CĂREI  SFINTE  ESTE  TRUPUL  PE  CARE  ÎL  GĂSISERĂ

Deci, când au ajuns în insula numită Lemnos, a început o furtună mare. Şi, ajungând într-o extremitate sălbatică şi periculoasă a insulei, au deznădăjduit că nu vor mai putea naviga şi s-au temut că nu se vor putea salva. Atunci Dumnezeu, pentru rugăciunile preavestitei, a liniştit valurile mării, îndepărtând pericolul şi aceştia s-au găsit în pace. Şi L-au mărit pe Dumnezeu şi au dat moaştelor dreapta cinstire. S-au întrebat şi au încercat să găsească al cărui sfânt sunt relicvele. Şi au primit descoperirea numelui Sfintei ce avea moaştele prin salutul Sfintei Glicheria faţă de numele Sfintei, deoarece pe acea insulă se găseau relicvele Sfintei Glicheria[1]. Şi, în acea noapte, li s-a părut că a ieşit de pe insulă Mucenica lui Hristos Glicheria, că aceasta, adică Sfânta Eufimia, a ieşit din corabie şi s-au îmbrăţişat. Şi a spus cea care a venit de pe insulă către cea care a venit din corabie: ”Bucură-te, Mucenica lui Hristos, Eufimia preavestită!”; şi, după ce s-au îmbrăţişat iarăşi, s-au despărţit una de cealaltă. Atunci cei doi, demnii de amintire, marinarii Serghie şi Sergonas, căci acestea erau numele lor, s-au trezit şi cu lacrimi şi cu plânset mare au luat în mâini sfintele moaşte şi au sărutat racla în care fuseseră ţinute. Şi, când s-a luminat de ziuă, au început să navigheze, voind să ajungă în patria lor. Dar, după ce au plutit aproape douăzeci de mile, a suflat un vânt împotrivă şi, fără să vrea, s-au întors iarăşi în locul de unde plecaseră.

Traducere Eufemia Toma după Martiriul Sfintei Mucenite a lui Hristos Eufimia, E codicibus Athenieni 1027.

---

[1] Sfânta Glicheria, martiră din Ieraclia Traciei, s-a bucurat pentru un timp îndelungat de un cult bine stabilit în acest oraş, care nu era prea îndepărtat de capitală. Nu se ştie, însă, când a fost mutat trupul ei la Lemnos. Pomenirea ei se face în 13 mai.

Sfinta Mare Mucenita Eufimia s-a insemnat cu pecetea lui Hristos pe piept

7. TORTURA ROŢILOR

Când au aruncat-o la roţi pe Sfântă, aceasta s-a însemnat cu pecetea lui Hristos pe piept şi a zis: ”O, fărădelege, cât sânge a vărsat lucrătorul fărădelegii pentru ca Priscos, lucrătorul diavolului, să stăpânească şi să se întunece la minte de meşteşugirile diavoleşti, săvârşind tainele tatălui lui satana. Duşmane şi rău-lucrătorule nu-mi atinge sufletul cu instrumentul meşteşugirilor tale! Căci eu îl am pe Hristos Care mă ajută şi sper că îmi va da cele mai mari şi mai cinstite suferinţe pentru a-i întări pe toţi să aibe răbdarea luptei mele!”. În timp ce ea a spus acestea, slujitorii au întors-o pe roţi şi îi frângeau fiecare mădular al trupului. Sfânta, cu sufletul înflăcărat, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ”Harul Tău Doamne şi Lumina Adevărului Tău să fie cu mine! Iar Tu, Lumina nestinsă, Care stăpâneşte înaintea tronului Tău, Tu, Care nu-i treci cu vederea pe cei care te cheamă întru adevăr, Mântuitorul meu, caută spre smerenia şi lupta roabei tale! Smulge-mă din prăpastia fărădelegii pizmaşului acestuia şi de la ameninţarea urâtorului de bine Priscos!”. După ce a spus acestea, îndată un înger a coborât din cer şi a zdrobit roţile şi i-a împietrit pe slujitori încât şi-au schimbat înfăţişarea feţelor lor, iar atleta a ieşit nevătămată, aşa încât să fie văzută de toţi cu faţa ei strălucitoare. (Din Martiriul Sfintei Mucenite a lui Hristos Eufimia, E codicibus Athenieni 1027, traducere Eufemia Toma)

fragmente din cartea „Sfînta Mare Muceniţă Eufimia din Calcedon – Sfînta Dogmei Ortodoxe”, îngrijită de Eufemia Toma, carte ce va apărea în cursul acestui an (1)

Istoria şi martiriul Sfintei Eufimia în timpul persecuţiilor lui Diocleţian (243-313) sunt binecunoscute. În vremea domniei lui Constantin cel Mare a fost construită o mare biserică deasupra mormîntului ei la Calcedon, oraşul în care s-a născut şi a fost torturată pînă la moarte. Numele Sfintei este asociat cu Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, ţinut în 451, când cei 630 de Părinţi ai Bisericii s-au reunit în Biserica Sfintei Eufimia şi au condamnat erezia monofizită a lui Eutihie.

Se crede că hotărîrile care s-au luat la acest Sinod au legătură cu minunea pe care a săvîrşit-o Sfînta. Tomosul (formula dogmatică) ortodocşilor şi tomosul ereticilor au fost puse împreună în racla unde se găsea trupul Sfintei, aşa încît ea să facă un semn. Cînd racla a fost redeschisă, cei care au ţinut-o au fost martorii unei minuni. Tomosul ereticilor a fost găsit aruncat la picioarele Sfintei, care ţinea în braţe tomosul ortodocşilor. De aceea, iconografia Sfintei reproduce minunea şi muceniţa este cunoscută drept Sfînta Eufimia a dogmei ortodoxe.

Relicvele sfinte au fost mutate la Constantinopol, probabil în secolul al 7-lea, datorită invaziilor persane (608/9, 615, 626) şi au fost aşezate în Biserica ce era situată aproape de hipodrom. De atunci înainte, această Biserică s-a numit Sfînta Eufimia de lângă hipodrom.

În perioada iconoclastă, Constantin V (741-775) a folosit biserica drept închisoare şi a aruncat relicvele Sfintei în mare, de unde au fost găsite de doi pescari, aproape de insula Lemnos. Mai tîrziu, împărăteasa Irina (797-802) a restaurat biserica şi a adus din Lemnos relicvele Sfintei.

Un călător anonim din 1190 a văzut şi a descris moaştele care se aflau în Biserica din apropierea hipodromului.

În 1350 Antonie al Novgorodului s-a închinat şi s-a rugat la moaştele Sfintei, care sunt menţionate şi de către un pelerin rus între anii 1424-34.

După ocuparea Constantinopolului de către catolici, un număr mare de mănăstiri din Europa occidentală au pretins că deţin relicve ale Sfintei Eufimia.

Un sigiliu al unui conducător, menţionat de bizantinologul rus N.P.Likhacev, şi trei documente ale Patriarhiei Ecumenice fac referire la această biserică. Ziua în care se face pomenirea Sfintei este 16 septembrie, în timp ce minunea, care s-a petrecut la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic, este prăznuită în 11 iulie.

În anul 1454, la scurt timp după căderea Constantinopolului, patriarhul Ghenadie II Scolaricul a mutat relicvele Sfintei la Biserica Patriarhală. De atunci, rămăşiţele pămînteşti ale Sfintei Eufimia au urmat destinul rătăcitor al Patriarhatului Ecumenic.

Astăzi ceea ce a mai rămas din Biserica Patriarhală a Sfântului Gheorghe constituie mîndria şi gloria de altădată.

În 8 iulie 1704 patriarhul Gabriel III al Calcedonului a dat un apodeixis (un edict) către creştinii din Constantinopol, prin care impunea ca ziua prăznuirii Sfintei Eufimia să fie celebrată anual cu o procesiune în jurul moaştelor ei sfinte, care îşi au locul în mijlocul bisericii patriarhale.

În urma săpăturilor arheologice din 1942, conduse de A.M.Schneider şi cu ajutorul Şcolii Germane de Arheologie a fost scoasă la lumină biserica Sfintei Eufimia „aproape de hipodrom şi nu departe de Marele Palat”. Situl arheologic, menţionat în sursele şi manuscrisele mai vechi (Cod. Marea Lavră, Muntele Atos), era cunoscut în perioada bizantină ca „Palatul lui Antioh”.

Schiţe cu Palatul lui Antioh, situat în apropierea hipodromului în Constantinopol, palat care în secolul VI a fost transformat în Biserica Sfintei Eufimia

rugăciune înălţată către Dumnezeu de Sfînta Eufimia în timpul martiriului (1)

Dumnezeul meu, Tu eşti cunoscătorul inimii, Tu, Care stăpâneşti tainele înţelepciunii şi dăruieşti comori nepreţuite, Creatorule al cerurilor; Tu, Care ai întins pământul şi l-ai împodobit; Tu, Care cu cuvântul pe toate le-ai adus la viaţă; Tu, Care ai izvorât lumina; Tu, Care cu bunăvoinţa Ta L-ai trimis din ceruri pe Unul Născut Fiul Tău ca să dezlege durerile morţii şi să lege pe stăpânul trufiei; Tu, Care eşti alături de oştenii Tăi, cei care luptă cu tot sufletul pentru numele Tău şi pe care îi înarmezi cu tăria credinţei; Tu, Care ai fost întru toate ajutorul meu, izbăveşte sufletul meu cu rugăciunile sfinţilor Tăi care sunt în închisoare şi aleargă împreună cu Tine pe calea spre dumnezeirea Ta, păzeşte-mă pe mine, roaba Ta, şi sprijineşte-mă să mă unesc cu Duhul Tău Sfânt, căci Tu eşti Cel ce nu pomeneşti răul şi ne mântuieşti în vreme de necaz!

sfintele moaşte din Catedrala Patriarhiei Ecumenice Ortodoxe – Constantinopol

apoftegme (1)- Sfînta Mare Muceniţă Eufimia

Cinstirea luptei unei femei nu e ştirbită de firea bolnăvicioasă a trupului, ci boala firii femeieşti este aidoma cu păstrarea tăriei duhului şi cu o cugetare desăvârşită; încât stau înaintea ta cu trupul ca femeie, iar cu cugetul ca şi un bărbat, fiind pregătită să dobândesc făgăduinţa făcută părinţilor mei.

Paraclisul Sfintei Mari Muceniţe Eufimia

Traducere din limba greaca de protosinghel Chiril Lovin, dupa paraclisul alcatuit de Arhimandrit Nikodimos Aerakis.

Preotul: face obisnuitul inceput, zicand: Binecuvantat este Dumnezeul nostru..
Citetul: Amin. Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Rugaciunile incepatoare: Imparate ceresc.. Sfinte Dumnezeule.. Preasfanta Treime.. Doamne miluieste (de trei ori) Tatal nostru..
Preotul: Ca a Ta este imparatia..
Citetul: Amin. Doamne miluieste (de 12 ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh

Si acum si pururea si in vecii vecilor

Veniti sa ne inchinam..
Psalmul 142: Doamne, auzi rugaciunea mea..

Apoi cantam pe glas IV: Dumnezeu este Domnul.. (de 3 ori)

Apoi troparele acestea, glas IV, podobie: „Cel ce Te-ai inaltat pe cruce..”:

Pe Sfanta Eufimia intru cantari o laudam si marim viata ei cea dumnezeiasca si mucenicia ei cea minunata rabdata cu puterea lui Hristos, ca aceasta a smerit nedumnezeirea idolilor si a rusinat ratacirile la Sinodul al Patrulea; pentru aceasta a intrat slavita in pamantul celor blanzi, ca o mucenita mult patimitoare. (de 2 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh .

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Nu vom tacea nicicand, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Apoi indata psalmul 50: Miluieste-ma, Dumnezeule..

Canonul – glas 8

Cantarea I
Irmos: „Apa trecand-o ca pe uscat..”

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Vino, o, Duhule cel Bun, la mine, cel ticalos, care voiesc sa laud pe Eufimia, stalpul credintei, fala si cinstea Calcedonului.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Laud, Eufimia, vietuirea ta, maresc jertfa si minunata mucenicie, cerand ca, prin rugaciunile tale, Maica, sa laud dupa vrednicie minunile tale.

Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh.

In chip luminat te-ai lepadat de desertaciunea si de frumusetile lumii, pentru Hristos, Eufimia; pentru aceasta si pe noi, cei ce te cinstim, invredniceste-ne sa ne lepadam de patimi.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Nascatoare de Dumnezeu, pe noi, cei netrebnici, invredniceste-ne, Maica a Cuvantului, ca, prin rugaciunile tale, sa propovaduim cele doua firi ale Lui intr-un singur ipostas, Maica- Fecioara.

Cantarea III
Irmos: „Doamne, Cel ce ai facut..”

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Vedem in mainile tale, slavita Eufimia, cartea Parintilor, cea de Dumnezeu insuflata, cu cuviinta tinuta, iar scrierea ereticilor zacand la picioarele tale, ceea ce propovaduiesti dogmele adevarului.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te-ai impotrivit cu tarie idolestilor cuvinte, mucenita Eufimia, prin credinta ta catre Dumnezeu Omul si, prin semne multe smerind pe judecatorii tai, ai suferit mucenicia cu bucurie.

Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh.

Dorind cu ravna, slavita Eufimia, sfintenia vietii si pe Hristos, si lepadand toate cele trecatoare de pe pamant, ai gustat cele ceresti, a caror dorire daruieste-o si noua, cu rugaciunile tale.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ca o purtatoare de biruinta te-ai inaltat la ceruri, Preacurata, ca una ce ai nascut noua pe Dumnezeu Omul, pe Care roaga-L pururea, cu indraznire de maica, pentru robii tai, pururea – Fecioara curata.

Apoi aceste stihiri:

Izbaveste de eresuri pe toti ortodocsii, ca esti mijlocitoarea credinciosilor catre Hristos, ca o mucenita mult patimitoare, Eufimia.

Intareste-i pe cei ce in chip ortodox te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, intru credinta Fiului tau si in incercarile vietii, ca una ce ai indraznire de maica.

Apoi preotul rosteste ectenia la care pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul, iar dupa ecfonis cantam:

Sedealna, glas 2, podobie: Ceea ce esti rugatoare calda..

Dorind, cinstita, camara cea preaimpodobita, te-ai jertfit lui Dumnezeu, ca o junghiere cu bun miros si L-ai propovaduit pe Hristos desavarsit om si Dumnezeu intr-un singur ipostas, ținand in mainile tale, Eufimia, cartea lui Dumnezeu.

Cantarea IV
Irmos: „Auzit-am, Doamne, taina..”

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te-ai infrumusetat intru Duhul, mucenita Eufimia; pentru aceasta te-ai nevoit biruind reaua credinta, pe care si acum o izgoneste, cu solirile tale.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Uneltele diavolului le-ai smerit, prin minune, Eufimia; si pe noi acum ne pazeste de navalirile inselatorului, o, prealaudata.

Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh.

Chinuri ai rabdat bucurandu-te, prin dumnezeiescul har, Eufimia; pentru aceasta grabeste si izbaveste de sagetile durerii pe cei ce te cinstesc.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Prin solirile tale, Fecioara, trimite-ne de la Fiul tau curatire de pacate, ca toti sa scapam de navalirile vicleanului balaur.

Cantarea V
Irmos: „Lumineaza-ne pe noi, Doamne..”

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izbaveste pe cei credinciosi cu solirile tale, Eufimia, de ratacirile cele intinate ale ereticilor, care rastoarna dumnezeiestile dogme ale Bisericii.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ai izbavit si ai intarit credinta cea adevarata a ortodocsilor, prin minune pecetluind dumnezeiasca credinta, Eufimia.

Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh.

Inalta mintea celor ce te cinstesc pe tine, Eufimia, catre Iisus Mantuitorul, Dumnezeu – Omul, si de inselare pazeste-ne si ne izbaveste.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Porti pe Hristos in bratele tale, Mireasa dumnezeiasca, si alaptezi ca pe un prunc, mai presus de fire, pe Cel ce S-a intrupat sub vreme, pe Dumnezeu si Domnul.

Cantarea VI
Irmos: „Rugaciunea mea voi varsa..”

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iubit-ai pe Hristos, prealaudata Eufimia, din inima fierbinte; pentru aceasta te desfatezi de viata cea vesnica si dumnezeiasca, bucurandu-te, si mijlocind la Dumnezeu sa fim izbaviti noi de chinuri.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Zadarniceste indraznelile celor de rea credinta si navalirile demonilor, Eufimia, si, cu rugaciunile tale catre Cuvantul, izbaveste inimile credinciosilor de inselare si-i scapa de legaturile pacatului, ale mortii si ale diavolului.

Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh.

Alina-mi sufletul, slavita Eufimia, cu rugaciunile tale catre Dumnezeu, si daruieste-mi bucuria pacii si nadejdea in Dumnezeu cea mantuitoare si dorirea vesnicei desfatari si viata raiului cea nesfarsita.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tu L-ai purtat in pantece pe Domnul, Fecioara, mai presus de fire si de cuvant, si ai imbratisat cu mainile pe Dumnezeu si din cinstitii tai sani L-ai alaptat; pentru aceasta, ca o Maica a lui Dumnezeu, roaga-L pe Acesta pentru toti.

Apoi aceste stihiri:

Izbaveste de eresuri pe toti ortodocsii, ca esti mijlocitoarea credinciosilor catre Hristos, ca o mucenita mult patimitoare, Eufimia.

Intareste-i pe cei ce in chip ortodox te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, intru credinta Fiului tau si in incercarile vietii, ca una ce ai indraznire de maica.

Preotul rosteste ectenia, asa cum s-a aratat dupa cantarea a III-a, apoi cantam:

Condacul, glas 2, podobie : Ceea ce esti folositoare crestinilor..

Eufimia, tu esti fala mucenicilor, infrumusetarea cea cinstita a marturisirii lui Hristos, jertfindu-te de bunavoie pentru Dansul cu bucurie ; pentru aceasta ai luat in ceruri cinste de mare mucenita si cununa biruintei. Intareste, cu solirile tale, pe credinciosi in dreapta credința si roaga pe Hristos ca sa primim iertare.

Prochimenul, glas 4:

Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai.
Stih: Prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, lucruri minunate a facut Domnul.

Si se citeste Evanghelia de la Luca ( XXI, 12-19 ): Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Feriti-va de oameni..

Strana: Slava Tie, Doamne, slava Tie!

Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh.

Pentru rugaciunile purtatoarei de chinuri Eufimia, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Apoi stihira:

Ppodobie: „Toata nadejdea..”

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.

In cantari dumnezeiesti sa laudam pe Eufimia, podoaba Calcedonului, infrumusetarea cea preacinstita a Bisericii, caci cu bucurie s-a jertfit pe sine Domnului si a lepadat pe cele trecatoare, mincinoase si stricacioase si toata desertaciunea, intarind prin minuni pe cei ce cred intru adevar ; cu adevarat s-a aratat pilda mucenicilor lui Hristos si turn de aparare al ortodocsilor, cea de Dumnezeu fericita.

Diaconul (iar in lipsa lui, preotul ) rosteste rugaciunea:

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintei, marii Mucenite Eufimia din Calcedon, ale Sfintilor (N), a caror pomenire savarsim, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor, rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.

Strana: Doamne, miluieste (de 12 ori), cantat alternativ de cele doua strane.

Preotul rosteste ecfonisul: Cu mila si cu indurarile si cu iubirea de oameni ale Unuia-Nascut Fiului Tau, cu Care esti binecuvantat, impreuna cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Strana: Amin.

Cantarea VII
Irmos: „Tinerii cei ce au mers..”

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

O, mucenita Eufimia, praznuiesti intru slava, in Imparatia lui Dumnezeu, fiind incununata dupa vrednicie, in mijlocul mucenicilor, cu care canti Domnului: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

In chip marit ocrotesti pe cei ce cu dragoste se inchina moastelor tale, o, cinstita maica Eufimia, si lauda pe Domnul cu credinta dreptslavitoare: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!

Slava tatalui si Fiului si Sfintului Duh.

Prin minune pecetluieste Eufimia cartea credinciosilor ortodocsi, dogmatizand cu adevarat cele doua firi ale lui Hristos intr-un singur ipostas, pentru cei ce lauda cu credinta pe Cuvantul in veci.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Biserica insufletita a lui Dumnezeu Cuvantul esti si cort purtator de lumina; roaga-te, Fecioara, pentru cei ce te lauda si impreuna canta luminat: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat!

Cantarea VIII
Irmos: „Pe Imparatul ceresc..”

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Logodindu-te cu Cuvantul, o, Eufimia, ai dat marturie prin sange, pe Hristos laudand ca o mucenita in veci.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

De la Domnul luand tarie, Eufimia se sarguiește catre mucenicie cu bucurie, pe Hristos laudand intru toti vecii.

Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu.

Marturisind Eufimia Stapania Treimii, praznuieste acum in Sionul de sus, laudand-O intru toti vecii.

Si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

Marturisim pe Fecioara si Maica Cuvantului ca pe o mai cuprinzatoare decat cerurile si slavim pe Hristos in veci.

Cantarea IX
Irmos: „Cu adevarat Nascatoare..”

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu puterea Domnului Eufimia pecetluieste credinta cea din carte in chip minunat, cu mainile sale, biruind ratacirea cea cu adevarat pierzatoare.

Sfanta Mare Mucenita Eufimia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu veselie a lepadat Eufimia cele ale lumii si cele stricacioase si frumoase ale vietii celei trecatoare, ca sa se bucure in locasurile cele dumnezeiesti impreuna cu mucenicii.

Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh

Daruieste-mi ravna marturisirii si a dumnezeiestii indrazneli si harul lui Dumnezeu, prin rugaciunile tale catre Cuvantul, mucenita preaslavita.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sa laudam pe Maria, Maica Cuvantului, folositoarea cea tare si acoperamantul credinciosilor, slava si desfatarea celor fara de trupuri.

Apoi indata: Cuvine-se cu adevarat..

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie: „Ceea ce esti mai cinstita..”, in timpul carora preotul cadeste altarul si poporul:

Bucuta-te, podoaba cea cinstita a Calcedonului, mucenita Eufimia, si calauza credintei; bucura-te, rusinarea cumplitilor eretici si pecetluirea Sinodului al Patrulea.

Veniti sa laudam in cantari viata Eufimiei si sa strigam cu bucurie: bucura-te, lauda Bisericii si a mucenicilor si apararea credinciosilor ortodocsi.

Cu evlavie sa cinstim pe dumnezeiasca pecete a mucenicilor, pe minunata Eufimia, care s-a jerfit cu ravna pentru Cuvantul, si a pecetluit credinta ortodocsilor.

Pe marea mucenita a lui Hristos cu cantari de lauda sa o incununam cu bucurie, pe ceea ce s-a invrednicit de cinstea nestricaciunii si de dumnezeiasca odihna impreuna cu toti mucenicii.

Mucenita Eufimia, in ceruri pururea praznuiesti cu ingerii, bucurandu-te, ca un chip al mucenicilor si lauda a ortodocsilor; roaga pe Ziditorul pentru robii tai.

Pazeste-ne pe noi toti de ratacire si Ortodoxia de sagetile ereticilor; intareste credinta cu rugaciunile tale catre Ziditorul si calauzeste pe toti catre Dumnezeu, Eufimia.

Ingerii si cetele Sfintilor, cu Botezatorul, cu Apostolii lui Hristos si cu Nascatoarea de Dumnezeu Maria, faceti rugaciune ca sa ne mantuim.

Sfinte Dumnezeule.. Preasfanta Treime.. Tatal nostru..

Dupa ecfonis cantam Troparul, glas 5:

Tu esti frumusetea Calcedonului si stalpul Ortodoxiei, o, cinstita Eufimia, calauza si intarirea Parintilor, ca te-ai luptat stralucit si te-ai incununat minunat cu harul nestricaciunii si ai intarit cartea Parintilor care au marturisit cele doua firi ale lui Hristos.

Preotul rosteste ectenia, pomenind pe cei pentru care se face paraclisul si Otpustul mic.

Apoi cantam aceasta stihira glas 2, podobie: „Cand de pe lemn..”, vreme in care ne inchinam icoanei sfintei:

Veniti sa cinstim nevointa cea sfanta a cinstitei Eufimia, intru umilinta sufletului, laudand in cantari minunile ei; ca pe Hristos L-a propovaduit in mijlocul Sinodului un ipostas in doua firi; pentru aceasta dupa vrednicie este preamarita, primind slava nestricaciunii si dumnezeiasca odihna in ceruri.

Stapana, primeste rugaciunile robilor tai si ne izbaveste pe noi de toata nevoia si necazul.

Toata nadejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

icoane cu Sfînta Mare Muceniţă Eufimia