Sfânta Mucenică Gligheria: “Bucură-te Mucenica lui Hristos, Eufimia preavestită!”

1. Sfânta Glicheria (cuvântul glikos din greacă înseamnă dulce) a trăit în zilele împăratului Antonin şi a guvernatorului Savin, în cetatea Traianopolei. Şi aducând guvernatorul jertfă idolilor în cetate, sfânta a făcut semnul cinstitei cruci pe frunte, şi a mers la guvernator, declarând că este creştină şi roaba lui Hristos. Şi îndemnând-o guvernatorul ca să jertfească, ea a intrat în capişte şi, făcând rugăciune către Dumnezeu, a surpat idolul lui Zeus şi l-a zdrobit. Iar păgânii ce erau acolo aruncau cu pietre asupra ei şi nu o ajungeau. De aceea au spânzurat-o de cosiţe şi au strujit-o şi au pus-o în temniţă, dându-se poruncă să nu i se dea mâncare multe zile. Dar ea primind hrană prin înger, nici un rău n-a pătimit; şi intrând la dânsa în temniţă şi găsind o strachină şi pâine şi lapte şi apă, cu toate că temniţa era încuiată s-au îngrozit guvernatorul şi cei ce erau cu el. După aceea a fost supusă la multe felurite chinuri şi rămânând nevătămată, a făcut pe temnicerul Laodichie să se cutremure şi să mărturisească pe Hristos, pentru care i s-a tăiat capul. Iar sfânta a fost dată la fiare şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu. Şi se îngropară sfintele ei moaşte în Iraclia Traciei.

SursA : Calendar-Ortodox

2. SALUTÂND-O  PE  EUFIMIA,  SFÂNTA  GLICHERIA  LE  ARATĂ  AL  CĂREI  SFINTE  ESTE  TRUPUL  PE  CARE  ÎL  GĂSISERĂ

Deci, când au ajuns în insula numită Lemnos, a început o furtună mare. Şi, ajungând într-o extremitate sălbatică şi periculoasă a insulei, au deznădăjduit că nu vor mai putea naviga şi s-au temut că nu se vor putea salva. Atunci Dumnezeu, pentru rugăciunile preavestitei, a liniştit valurile mării, îndepărtând pericolul şi aceştia s-au găsit în pace. Şi L-au mărit pe Dumnezeu şi au dat moaştelor dreapta cinstire. S-au întrebat şi au încercat să găsească al cărui sfânt sunt relicvele. Şi au primit descoperirea numelui Sfintei ce avea moaştele prin salutul Sfintei Glicheria faţă de numele Sfintei, deoarece pe acea insulă se găseau relicvele Sfintei Glicheria[1]. Şi, în acea noapte, li s-a părut că a ieşit de pe insulă Mucenica lui Hristos Glicheria, că aceasta, adică Sfânta Eufimia, a ieşit din corabie şi s-au îmbrăţişat. Şi a spus cea care a venit de pe insulă către cea care a venit din corabie: ”Bucură-te, Mucenica lui Hristos, Eufimia preavestită!”; şi, după ce s-au îmbrăţişat iarăşi, s-au despărţit una de cealaltă. Atunci cei doi, demnii de amintire, marinarii Serghie şi Sergonas, căci acestea erau numele lor, s-au trezit şi cu lacrimi şi cu plânset mare au luat în mâini sfintele moaşte şi au sărutat racla în care fuseseră ţinute. Şi, când s-a luminat de ziuă, au început să navigheze, voind să ajungă în patria lor. Dar, după ce au plutit aproape douăzeci de mile, a suflat un vânt împotrivă şi, fără să vrea, s-au întors iarăşi în locul de unde plecaseră.

Traducere Eufemia Toma după Martiriul Sfintei Mucenite a lui Hristos Eufimia, E codicibus Athenieni 1027.

---

[1] Sfânta Glicheria, martiră din Ieraclia Traciei, s-a bucurat pentru un timp îndelungat de un cult bine stabilit în acest oraş, care nu era prea îndepărtat de capitală. Nu se ştie, însă, când a fost mutat trupul ei la Lemnos. Pomenirea ei se face în 13 mai.

Sfinta Mare Mucenita Eufimia s-a insemnat cu pecetea lui Hristos pe piept

7. TORTURA ROŢILOR

Când au aruncat-o la roţi pe Sfântă, aceasta s-a însemnat cu pecetea lui Hristos pe piept şi a zis: ”O, fărădelege, cât sânge a vărsat lucrătorul fărădelegii pentru ca Priscos, lucrătorul diavolului, să stăpânească şi să se întunece la minte de meşteşugirile diavoleşti, săvârşind tainele tatălui lui satana. Duşmane şi rău-lucrătorule nu-mi atinge sufletul cu instrumentul meşteşugirilor tale! Căci eu îl am pe Hristos Care mă ajută şi sper că îmi va da cele mai mari şi mai cinstite suferinţe pentru a-i întări pe toţi să aibe răbdarea luptei mele!”. În timp ce ea a spus acestea, slujitorii au întors-o pe roţi şi îi frângeau fiecare mădular al trupului. Sfânta, cu sufletul înflăcărat, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ”Harul Tău Doamne şi Lumina Adevărului Tău să fie cu mine! Iar Tu, Lumina nestinsă, Care stăpâneşte înaintea tronului Tău, Tu, Care nu-i treci cu vederea pe cei care te cheamă întru adevăr, Mântuitorul meu, caută spre smerenia şi lupta roabei tale! Smulge-mă din prăpastia fărădelegii pizmaşului acestuia şi de la ameninţarea urâtorului de bine Priscos!”. După ce a spus acestea, îndată un înger a coborât din cer şi a zdrobit roţile şi i-a împietrit pe slujitori încât şi-au schimbat înfăţişarea feţelor lor, iar atleta a ieşit nevătămată, aşa încât să fie văzută de toţi cu faţa ei strălucitoare. (Din Martiriul Sfintei Mucenite a lui Hristos Eufimia, E codicibus Athenieni 1027, traducere Eufemia Toma)