Minunea Sfintei Mari Mucenice Eufimia – 11 iulie 451, Calcedon
Luna iulie în 11 zile: pomenirea Sfintei Mari şi Preavestitei Mucenice Eufimia, prin care s-a întărit Ortodoxia[1].
În zilele binecredincioşilor împăraţi Marcian şi Pulheria (450-457) s-a făcut la Calcedon Sinod mare ( 451), de 630 de Sfinţi Părinţi din toată lumea, şi au osîndit erezia lui Dioscor şi a lui Eutihie, care învăţau că Hristos, Mîntuitorul lumii, este o persoană numai cu o fire şi o lucrare şi nu primeau dreapta credinţă, care învaţă că Dumnezeu Cel întrupat, Mîntuitorul lumii, este Persoana Fiului din Sfînta Treime, având două firi, o fire de om şi o fire de Dumnezeu, unite între ele şi lucrînd împreună la mîntuirea noastră.
Astăzi, prăznuim minunea ce s-a făcut de cinstitele moaşte ale Sfintei Mucenice Eufimia, în vremea celui de-al patrulea Sinod a toată lumea de la Calcedon. Căci, de vreme ce ereticii nu voiau să primească dogmele dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi ai Sinodului au zis către eretici: ”Scrieţi într-o carte mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie şi noi mărturisirea noastră. Şi amîndouă scrierile să le pecetluim şi să le punem la racla cu preacinstitele moaşte ale Marii Mucenice Eufimia. Apoi, să ne rugăm lui Dumnezeu cu post, ca prin ele să ne descopere credinţa cea dreaptă”. Şi, pecetluind racla cu pecete împărătească, au pus păzitori. Şi, după trei zile de post şi rugăciune, deschizînd racla, au găsit scrierea dreptcredincioşilor în mîna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor răucredincioşi la picioarele ei. Spre aducerea aminte despre această preaslăvită minune din timpul Sinodului, Sfînta Mare Mucenică Eufimia se zugrăveşte întotdeauna cu o scrisoare în mîna dreaptă.
Ea s-a născut şi a crezut la Calcedon, în ţinutul Bitiniei, lângă Bosfor, şi, tot în acest loc, a primit şi cununa martiriului în anul 307 pe vremea sîngerosului împărat Galeriu (305-311). Era fiica unui oarecare Filofron şi a Teodosianei şi se purta în viaţă ca o tînără fecioară, care îşi închinase viaţa lui Hristos. Deci, pîrîtă fiind, că este creştină, a fost pedepsită cu roata, dată la fiare şi la alte măiestrite chinuri şi şi-a luat cununa martiriului prin foc, fiind arsă de vie.
Sfînta Biserică serbează pomenirea ei şi astăzi în 11 iulie, la prăznuirea minunii Sfintelor moaşte de la Calcedon, dar şi în 16 septembrie, ziua ei de martiriu
[1] Proloage, Vol.II, Editura Buna Vestire, Bacău, 1999, p.893.
